Al dracu’ taur!

E dat dracu’, nu se poate stapani singur, nu poate veni singur in mainile noastre, ba mai mult, sa aplece unsor capul, sa iti puna coarnele in maini si sa-ti spuna:”E bine?”.  Si mai mult, sa te invete cum sa-l prinzi:” Stange-ma bine de coarne! …Asa!”. Apoi, sa se tavaleasca:”Uite, vezi cum dai cu mine de pamant!”

Suntem obisnuiti (unii) doar sa cerem, sa dam target-uri, sa ne atingem scopul prin altii, sa supravietuim prin dorinte soutionate de catre altii. Avem tupeul sa ne asezam lauri pe cap prin:”Eu am facut!” .

Jos  mastile! Singura voastra arma este biciul! 

Al dracu’ taur! La unii sta doar a fi biciuit!