Conducerea acestei natii dorita la inceput, datorita promisiunilor si minciunilor (iesite la iveala, la final). Nedorita, acum, cand impinge natia catre pieire, nu prin ucidere, ci prin sinucidere. Da, prin sinucidere, prin jocul legilor, prin ordonante de urgenta, toate avand caracter personal.
Aceasta natie dorita (impinsa) sa fie ingropata de vie prin picatura chinezeasca alcatuita din furt in toata puterea cuvantului, numit si impozitare (salarii, pensii, indemnizatii etc.).
Ma ingrozesc cand vad oameni la prima ora a diminetii fara un zambet, ei sunt incruntati si obositi datorita grijilor.
Ma ingrozesc cand aud si vad copii obligati sa inteleaga problemele financiare, "solidaritatea" prin: "Nu avem bani! Termina cu pretentiile si pune ciocolata inapoi in raft!".
Iar voi, da, voi, varful nedorit al acestei natii, ce faceti? Nu stiu. Dar stiu ce va doresc!
Libertate? Care libertate? Se poate numi libertate, atunci cand devii sclavul muncii din obligatie, pentru ca altfel nu ai cum sa rezisti? Dublezi cantitatea muncii pentru a te intretine si pentru a avea o singuranta financiara. Accepti trocul, alta cale nu exista, munca-bani contra timpului petrecut in familie.
Fiica mea, iarta-ti tatal. :(
7 comentarii:
Molly, inclin totusi ca trebuie sa fim optimisti.
Si optimismul tuturor ar crea o forta din aia, a viitorului, care sa ne smulga din marasmul asta, ai replica tu...
Poate.
Nu stiu.
Dar putem incerca.
Nu sunt pentru a sta cu bratele in san.
Dar stresul este o arma cumplita si nu face bine din nicio pozitie.
Si pe de alta parte, sa fie ei suparati, nu noi.
Optimisti suntem. Dar cat timp?
Ei nu sunt suparati (nu o arata), noi suntem.
Din pacate, problemele mele din ultima vreme ma fac sa iti dau dreptate. Din fericire m-am putut descurca, desigur cu ajutorul familiei. Mi-am dat seama cati oameni mor pentru ca nu au bani sa faca tratamentele de care au nevoie si este ingrozitor. Eu insa, in ciuda a tot ceea ce mi se intampla, am ramas optimista. Nu stiu insa cum as fi gandit daca eram mama. Cred ca e cumplit. De fapt, pot sa imi dau seama cand ii vad pe ai mei...Trebuie sa gandesti pozitiv, sa lasi stresul sau supararea,acum ai o responsabilitate imensa pe lumea asta, fetita ta minunata. Trebuie sa cautam cu totii solutii, poate reusim sa mai schimbam ceva.
Vorba aia: la tinerete dai sanatate (si nunumai!) pentru bani, la batranete, invers. Nasol oricum.
@Yana: BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS! BIS!
@'mnealui: Made in Romania (perioada Boc).
te iarta cat te iarta... dar la un moment dat va avea nevoie de tine...
@Ela: Ma intreb daca si eu ma pot ierta, atunci cand ea ma iarta.
Trimiteți un comentariu