3 ani de la moarte lui Octavian Paler
Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate un plans ...
Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasemele naive.
Memoria isi aminteste chiar si de uitare.
Singuratatea nu e o victorie inaintea celorlalti, ci e de fapt un naufragiu personal.
A muri inseamna a te muta într-o stea.
Acesta pare a fi trecutul. Un limbaj.
"Ora 16,25, la trei ore de la plecare Când am plecat din Pireu, mergeam ca pe un lac. Apa, fără valuri, permitea o alunecare calmă. Ne ardea de glume. Acum, glumele au încetat. Ceva mai devreme a avut loc în "marele salon", aflat la nivelul "Apolo", o reuniune "didactică". Ni s-a explicat cum trebuie să ne legăm centurile de salvare în caz de naufragiu. După aceea, am repetat pe punte cum trebuie să ne încolonăm ca să coborâm "în ordine" în bărcile de salvare. Încurajatoare exerciţii! Marea s-a posomorât. Valurile sunt din ce în ce mai mari. S-a făcut şi frig. Puntea e măturată de un vânt violent. Şi suntem de abia în Marea Egee. Ce va fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-a permis unor vase să treacă dincolo de Bosfor din pricina furtunilor. Ion Mircea ne povesteşte că un vapor mai mare decât "Lumea Renaşterii" s-a scufundat în zece minute, împreună cu o mie de pasageri, în Baltica. Să tot călătoreşti în prag de iarnă !
...............
La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălţăm. Se fac glume. "Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuşi, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numeşte "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieşire, iau de pe raft, din greşeală, altă pereche de adidaşi care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalţ primul pantof, şi abia atunci remarc că perechea de adidaşi pe care am luat-o are o dungă albastră, nu una neagră, ca ai mei." (Aventuri solitare)
73 de ani de la moartea lui George Topirceanu.
"Zice ca demult, odata,
Un pitic s-a insurat
Cu o vaduva bogata,
Ce fusese maritata
Cu un mare om de stat.
Si-o fi dus ea, altadata, o viata mai tihnita,
Dar la urma şi piticul a facut-o fericita...
Cu munca si cu rabdare,
Poti face un lucru mare. " (Vaduva si piticul)
"…Ba mata eşti tip ridicol!
Eu n-am scris nici un articol
Întru apărarea Muzii,
Despre cel care
Pare
Că-mi faci treizeci de aluzii…
..........
Are-o mutră anodină
De frizer cu mandolină,
O privire clandestină,
Nas de parafină
Fină,
Şi la gură vaselină.
..........
Şi mai are… Ce mai are?
Când se duce la culcare
E de genul feminin,
Dar când scrie proză
Roză,
Iscăleşte masculin.
...........
Ştiu, pe astfel de specimeni
Astăzi nu-i condamnă nimeni,
Au ajuns la apogeu.
Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?…
Pun’te
Un moment în locul meu!
...........
Ce folos avui de-acolo?…
Cu săgeata lui Apollo
În zadar l-am săgetat,
Căci o epidermă
Fermă
Este greu de perforat…
(Raspuns dlui. Al.O.Teodoreanu)" (Scrisoare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu