Am semnat precum primarul (sambata)

Din initiativa, din instinct, din dorinta de nou, de modernizare, de absolut toate sentimentele care m-au cuprins in momentul in care am zis intr-un final: "Da! Sunt pentru schimbarea mobilei din bucatarie!". De atunci a inceput startul in cursa "stafeta 4x100" pentru gasirea celei mai bun oferte calitate pret (si bine inteles sa ne incadram in buget).
Dupa multe "sedinte", dezbateri, invoiri de la servici pentru a vedea showroom-uri (ca in Romania esti platit pentru timpul petrecut cu curul pe scaun si nu cat te duce capul), vizionari de site-uri etc., am luat decizia: "Depasim bugetul cu care am plecat la drum, dar luam calitate!"

Ne prezentam la magazinul de mobila, ne mai uitam odata la ce am ales, am mai dat rotocoale pe langa mobila, am mai scos ruleta odata sa fim siguri ca am ales bine si intr-un final apare o femeie:
-Buna ziua! Va ajut cu ceva!
-Da! Am dori sa achizitionam acest grup coltar de bucatarie!
-Bun, haideti sa va fac comanda, dupa care sa va duceti sa achitati la casa!
Isi completeaza femeia pe acolo niste foi cu pixul, fapt care m-a dus la intrebarea:"De ce are calculator cu imprimanta pe birou, daca nu le foloseste?"
-Bun, acum trebuie sa va prezentati la casa dupa care la depozit pentru ridicare!
Luam hartiile ne ducem la casa, platim, ma pune tipa sa semnez pe o gramada de hartii (ba pe factura, ba pe bonul de comanda, ba pe verso la factura), iar cu chitanta si cu bonul de comanada luam masina pentru ne duce la depozit. Dupa ce baietii nu te lasa sa te atingi de nimic, incep sa incarce in masina cutiile fara a le spune cum trebuie sa vina aranjate in masina pentru a intra toate, zici ca au avut de-a face cu absolut toate masinile.

Prima problema, ultima cutie nu mai avea loc. Ne uitam cu totii ba la masina, ba la cutie poate gasim o solutie, iar unul dintre baieti care asista la incarcat ii zice altuia:
-Ba, Banele! Ia scoate tu toate cutiile din nou si incearca sa bagi intai pe asta care a ramas prima!
Nici bine nu termina, ca Banel a si inceput operatia. Dupa ce a terminat de scos toate cutiile, baiatul incearca sa puna ultima cutie prima.

A doua problema, nu putea sa intre sub nici o forma din cauza dimensiunilor prea mari. Se apuca Banel al nostru sa bage toate cutiile din nou in aceesi ordine la fel ca prima data, nu observa nimeni pentru ca ne uitam la cutia care nu a incaput. Dupa ce vad masina din nou ticsita intreb:
-Nu va suparati, dar ce este in cutia care nu a incaput?
Banel raspunde:
-Masa!
Raman pe ganduri si zic:
-Dar masa este rotunda, nu mai bine scoatem masa din cutie si sigur va intra!
Se uita toti la mine, apoi unul la altul si trecem la ruperea cutiei.

A patra problema (vina lui Banel), trebuiesc scoase din nou toate cutiile pentru a incepe cu masa. Ofteaza Banel si dand cu mana peste frunte, imitand stersul transpiratiei, se apuca de descarcat. Cu destula incercare si de manuire a mobilei pentru a nu zgaraia masa punem toate cutiile. Ne luam de la baieti la revedere in stilul romanesc (20 lei) si plecam. Bucurosi nevoie mare in masina, ganduri, vise, organizare, cu ce sa incepem sa meraga mai repede montatul, solutia a venit din prima:
-Cu bere, ca nu se poate sa nu te racoresti dupa ce o cari 2 etaje si nici nu poti intelege schemele de montaj.
Utima propozitie a mers ca unsa, precum ceasul elvetian. In timpul gustarii berii, mai desfaceam o cutie si vedeam ce mai descoperim: pungi cu suruburi, schite, cartoane, pungi de plastic pentru protejare la socuri a mobilei, de nu mai stiam pe unde sa le intindem prin casa.

A cincea problema, in timp ce desfacem o cutii cu grija si duceam placa cu placa prin casa sau prin pat, pe mijlocul cutiei gasim 2 componete lovite. Le punem deoparte si zic:
-Cu bucatile gasite lovite, le luam si le ducem astazi inapoi, ca la urma nu te mai cunoste nimeni!
Gata, doar 2 bucati am gasit lovite, le luam in brate, luam si factura cu chitanta, directia masina scrie pe noi, ne imbarcam si in timp ce ne puneam centurile de siguranta, se trezeste o idee:
-Sa sunam inainte, sa vedem ce program are!
Ma uit la pe factura, tastez numarul pe telefon si sun.

A sasea problema a inceput, in momentul in care a raspuns un tip la telefon:
-Buna ziua!
-Buna ziua! Am luat astazi un grup coltar de bucatarie de la dumneavostra spuneti-mi va rog pana la ce ora aveti programul?
-Pana la ora 15? Dar va pot ajuta cu ceva?
-Am gasit 2 componente lovite intr-o cutie si vreau sa vin sa le schimb.
-Nu se poate sa le schimbati.
-De ce?
-Daca va uitati pe verso la factura unde ati semnat, o sa vedeti garantia. Acolo scrie " in momentul ridicarii marfii de catre client, clientul isi asuma intreaga responsabilitate pentru transport si pentru depozitare".
-Si ce vroiati sa fac? Sa scot toata mobila din cutie pentru verificare? Bun, trecand peste, ce este de facut?
-Faceti poze la componentele lovite si le trimiteti pe mail.
-Ok, dar ce se intampla dupa ce trimit mail-ul?
-Va vor raspunde colegii mei.
-Asta am inteles, este normal sa raspunda la un mail.Cum se solutioneaza problema?
-Decat contra cost si la o data la care va va contacta colegii mei.
In timpul rostirii propozitiei, deja intuiam ce va spune imi venea sa zic: "Sa mori tu?"

(Am uitat sa va spun un amanunt destul de important in aceasta proveste, dupa ce ne-am decis sa luam grupul coltar, noi am strans masa si scaunele si le-am depozitat in debara.)

-Si dumneavoastra ce vreti sa fac acuma? Sa mananc pe jos si sa ma uit la mobila dezasamblata pana o sa ma contacteze colegii dumneavoastra?
-Alta solutie nu exista!
-Am inteles, am semnat precum primarul hartia de garantie, deci sunt la mana dumneavoastra. La revedere!
Am strigat un mare: Sa va f**!

Invatatura de minte, data viitoare o sa o verific toate hartiile si o sa fac o mare coada in spatele meu pana termin de citit tot ce scrie pe hartie + o sa le scot toata mobila din cutii pentru verificare.