Droguri si cultura

Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură - Andrei Oişteanu

"Începe cu Herodot şi trece apoi la o examinare riguroasă a plantelor psihotrope din folclor, urmată de analize dedicate unor savanţi şi oameni de cultură: de la Cantemir la Culianu, de la Macedonski la neurologul Gh. Marinescu, de la Milescu-Spătaru la Odobescu, de la Tristan Tzara la Andrei Codrescu, de la Cioran la Ionesco, de la Mateiu Caragiale la Mircea Cărtărescu.

Odobescu este uşor de documentat din scrisorile sale şi din modul în care s-a sinucis. A încercat o dată printr-un opiaceu (laudanum) şi, nereuşind, s-a sinucis peste câteva zile cu o supradoză de morfină.

Eminescu - cu opiacee. În perioada 1883 - 1889, poetul a luat remedii psihotrope pres­crise de medicul psihiatru Alexandru Şuţu. Dacă luăm lucrările de tratare a alienărilor mintale semnate de acest psihiatru, se vede că folosea în tratament opiacee, inclusiv morfină.

Mircea Eliade - în India (1929 - 1931) are experienţe narcotice în China Town (Calcutta), utilizând opium. A locuit într-un ashram din Himalaya, unde a practicat intoxicarea cu canabis şi cu alte plante psihotrope pentru concentrare şi meditaţie yoga. Ca ataşat de presă la Ambasada României din Lisabona s-a întremat dintr-o depresie psihică profundă cu remedii psihotrope, passiflorină şi pervitin (o meta-amfetamină extrem de puternică). Succesul istoriei religiilor şi al orientalismului, în general, şi al lui Eliade, personal, s-a datorat în bună măsură suprapunerii cu fenomenul hippy din SUA.

Ion Barbu si Tudor Vianu
La începutul anilor '20, unul dintre prietenii cu care poetul Ion Barbu îşi administra cocaină a fost Tudor Vianu, aflat şi el la studii doctorale în Germania. «De la Berlin - îi scria Barbu lui Vianu - am să-ţi aduc Cocà. Să vedem Nürembergul prin [cocaină]!» Sau, tot într-o scrisoare către Vianu din 1922, Barbu plănuia o «şedinţă» de cocaină la Berlin, împreună cu prietenul lor Simon Bayer. La 10 octombrie 1922, Barbu îi scria lui Vianu: «Am trăit [la Berlin] vreo patru zile, după formula noastră: vizitând muzee şi luând Cocà.»

Autorul subliniază că este vorba de o carte de ştiinţă, de istorie a culturii, care nu se referă exclusiv la obiceiurile narcofile ale scriitorilor, ci şi la savanţii care au lucrat cu astfel de substanţe şi la scriitorii ale căror personaje se droghează."

Sursa: adevarul